Spuneţi nu televizorului!

Stau cu telecomanda în mână și mă întreb dacă să pornesc sau nu televizorul. Totuși, îl pornesc. Poate astăzi se întâmplă vreo minune și găsesc ceva de calitate. Pro Tv, știrile de la ora 5: crime, violuri, furturi. Toate descrise până la cel mai mic detaliu. În fiecare zi aceleași evenimente care mă oripilează. Doar protagoniștii sunt alții. Schimb canalul, dar degeaba. La „Acces Direct”, Oana Zăvoranu se ceartă ca la ușa cortului cu propria-i mamă.

Teoretic, televiziunea ar trebui să ne educe, să ne culturalizeze. Tot ce face este să ne îndobitocească. Și, mai grav e că acest mod de imbecilizare ne convine. Mai nou, televiziunea înseamnă bani și atât. Scandalurile și bârfele din casa „Noră pentru mama”, expozițiile disgrațioase de sâni și buze de la „Un Show Păcătos” și lacrimile vărsate la „Dansez pentru tine” nu au decât un singur scop: rating.

Adevărații artiști sunt uitați undeva în umbră. Mădălina Manole a trebuit să moară ca cineva să vorbească despre ea. S-a dezbătut la nesfârșit dacă s-a sinucis, cum s-a sinucis, iar talentul ei aproape că a fost uitat. Era normal. Marile noastre „talente” sunt Nicolae Guță, Fernando de la Caransebeș, Vali Vijelie sau Florin Salam.

Toată lumea se uită la televizor căruia, i se spune, pe bună dreptate, tembelizor. Televiziunea de îndeamnă se ne complacem în mediocritate, să apreciăm non-valorile, să credem că e bine să fii prost, vulgar, incult.

Lada Mihaela Ioana

Jurnalism, anul III, grupa a II-a